Integrarea în societate are la bază în primul rând asigurarea de drepturi egale și respectarea autodeterminării persoanei cu dizabilități.

În România, stat membru al Uniunii Europene și semnatar al Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, de cele mai multe ori persoanele cu handicap sunt tratate diferit față de ceilalți cetățeni ai statului, integrarea lor fiind nesatisfăcătoare.

Gradul de civilizare a societăţii este determinat în mare măsură de atitudinea faţă de aceste persoane. Crearea condiţiilor pentru educaţie şi învăţământ, adaptarea socio-profesională şi integrarea socială a persoanelor cu dizabilități trebuie să constituie un obiectiv principal al oricărui stat.

Crearea condiţiilor pentru educaţie şi învăţământ, adaptarea socio-profesională şi integrarea socială a persoanelor cu dizabilități trebuie să constituie un obiectiv principal al oricărui stat.

Trebuie și este firesc ca și persoanele cu nevoi speciale să aibă autonomie, demnitate și respect.

Integrarea socială a acestor persoane are la bază principiul normalizării, ce constă în crearea accesului la condiții de existență cotidiană cât mai aproape de cele normale și de stilul de viață al societății de care aparțin.

Legea 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, prevede domeniile în care o persoană cu dizabilități beneficiază de drepturi:

  • ocrotirea sănătății- prevenire, tratament și recuperare
  • educația și formarea profesională
  • ocuparea și adaptarea locului de muncă, orientare și reconversie profesională
  • asistență socială, respectiv servicii sociale și prestații sociale
  • locuința, amenajarea mediului de viață personal ambient, transport, acces la mediul fizic, informațional și comunicațional
  • petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism
  • asistența juridică
  • facilitățile fiscale
  • evaluarea și reevaluarea prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de către membrii Comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani.

România a ratificat Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, aceasta intrând în vigoare pentru România în ianuarie 2011. Convenția include cea mai complexă și totodată explicită definiție a ceea ce înseamnă accesibilitate, un concept mult mai larg decât simpla accesibilizare a spațiului public, și precizează care sunt datoriile statelor semnatare în acest sens:

“Articolul 9 – Accesibilitate 

1. Pentru a da persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să trăiască independent şi să participe pe deplin la toate aspectele vieţii, Statele Părţi vor lua măsurile adecvate pentru a asigura acestor persoane accesul, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, la mediul fizic, la transport, informaţie şi mijloace de comunicare, inclusiv la tehnologiile şi sistemele informatice şi de comunicaţii şi la alte facilităţi şi servicii deschise sau furnizate publicului, atât în zonele urbane, cât şi rurale. Aceste măsuri, care includ identificarea şi eliminarea obstacolelor şi barierelor faţă de accesul deplin, trebuie aplicate, printre altele la:

  • Clădiri, drumuri, mijloace de transport şi alte facilităţi interioare sau exterioare, inclusiv şcoli, locuinţe, unităţi medicale şi locuri de muncă; 
  • Serviciile de informare, comunicaţii şi de altă natură, inclusiv serviciile electronice şi de urgenţă. 

2. Statele Părţi vor lua, de asemenea, măsuri potrivite pentru:

  • A elabora, promulga şi monitoriza implementarea standardelor minime şi instrucţiunilor pentru accesibilizarea facilităţilor şi serviciilor deschise publicului sau oferite acestuia; 
  • A se asigura că entităţile private care oferă facilităţi şi servicii deschise publicului sau oferite acestuia ţin cont de toate aspectele legate de accesibilitate, pentru persoanele cu dizabilităţi; 
  • A asigura părţilor implicate formare pe probleme de accesibilitate cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi;  
  • A asigura, în clădiri şi alte spaţii publice, semne în limbaj Braille şi forme uşor de citit şi de înţeles; 
  • A furniza forme de asistenţă vie şi de intermediere, inclusiv ghizi, cititori şi interpreţi profesionişti de limbaj mimico-gestual, pentru a facilita accesul în clădiri şi în alte spaţii publice;
  •  A promova alte forme adecvate de asistenţă şi sprijin pentru persoanele cu dizabilităţi în vederea asigurării accesului acestora la informaţie; 
  • A promova accesul persoanelor cu dizabilităţi la noi tehnologii şi sisteme informatice şi de comunicaţii, inclusiv la Internet; “

Lipsa accesibilizării constituie discriminare, cea mai clară definiție în acest sens fiind dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului conform căreia art. 14 din Convenţie (dreptul de a nu fi discriminat) este încălcat nu doar atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situaţii analoage, fără a avea o justificare obiectivă şi rezonabilă, dar şi atunci când statele, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, eşuează în a trata diferit persoanele ale căror situaţii sunt semnificativ diferite.

Date referitoare la accesibilizare în România:

Când vorbim de date, ne referim la ce se întâmplă concret „pe teren”. Există puține evaluări ale nivelului de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități, chiar și în ceea ce privește accesibilitatea spațiului public. Majoritatea vin din partea unor ONG-uri, deși evaluarea implementării unor obligații legale ar trebui să vină în primul rând din partea instituțiilor statului. Mai mult, în ciuda existenței unor obligații de control și posibilități de sancțiune, există foarte puține date despre accesibilizarea mediului fizic în general, iar statul nu își asumă niste ținte de accesibilizare încadrate într-un timp rezonabil cum ar face un stat care respectă drepturile persoanelor cu dizabilități.

Raportul de audit al accesibilității spațiului public urban București, realizat de Fundaţia Motivation, ActiveWatch şi Light into Europe, redă urmatoarele concluzii privind lipsa de accesibilizare pentru persoanele cu dizabilități din București:

  • Autoturismele parcate pe trotuar reprezintă una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilități;
  • Pavajul este deteriorat, există multe canale descoperite, șantiere extrem de periculoase pentru persoane cu deficiențe de vedere;
  • Nu toate refugiile de tramvai dispun de balustradă de la un capăt la celălalt al stației. Acest lucru este esențial persoanelor cu deficiențe vizuale. Stâlpii cu afișajul informațiilor aferente fiecărei stații sunt situați de cele mai multe ori necorespunzător (pe mijlocul refugiului);
  • Accesul în spațiile publice este dificil / serviciile publice sunt prestate la un nivel foarte scăzut. Sunt foarte multe probleme cu care se confruntă persoanele cu dizabilități în ceea ce privește contactul cu ceilalți cetățeni. Un procent estimat de doar 30% din instituțiile publice din București sunt accesibilizate; 
  • Lipsa interpreților în instituțiile publice; 
  • Accesul în locuință este dificil, în special blocurile cu 4 etaje nu dispun de lift/platformă (există elevatoare speciale cu un cost estimat de cca 3.000-4.000 de euro, pentru care Primăria ar trebui să aloce fonduri).

Concluzii generale ale raportului de audit:

  • Accesul dificil, schimbările bruște de nivel, treptele înalte, abrupte, trotuarele prost întreținute, drumurile aglomerate cu doar câteva traversări pietonale semaforizate, stații de autobuz izolate, neluminate, lipsa locurilor de odihnă și lipsa toaletelor publice sunt principalele puncte pe lista întocmită în timpul implementării Auditului de Accesibilitate Urbană în cele trei orașe demonstrative: București, Râmnicu Vâlcea, Arad. 
  • Alte elemente importante evidențiază percepția cetățenilor că mediul urban este nesigur, costurile transportului public sunt ridicate, informațiile lipsesc, conducătorii auto sunt ofensivi și serviciile publice au un nivel scăzut. 

Prin studierea rapoartelor întocmite în mare parte de organizaţii ale societăţii civile, ajungem și la concluzia că populaţia nu este suficient de „lămurită” cu privire la procedurile şi drepturile pe care le deţine în ceea ce priveşte accesibilizarea şi accesul la tot ce înseamnă de interes şi domeniu public. Se pune și problema gradului de transparenţă a activităţii instituţiilor implicate, precum şi a vizibilităţii lor ca entităţi participante la procesul de accesibilizare, deși instituțiile sunt primele responsabile de acest lucru.

În România, lipsa accesibilizării este o problemă majoră care condamnă persoanele cu dizabilități la izolare, descriind un cadru de discriminare permanentă și sistematică a acestora.

La mijlocul anului 2017, conform datelor statistice trăiau 752.931 persoane cu dizabilități din care 60.289 copii cu dizabilități.

Din total, 23,2% erau persoane cu dizabilitate fizică, 19,7% somatică, 3,1% auditivă, 13,7% vizuală, 16,1% mentală, 11,9% psihică, 10,9% asociată, 0,9% HIV/SIDA, 0,5% boli rare.

Credem că acest fenomen solicită imperativ implementarea legii în ceea ce privește accesibilizarea și astfel respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilități.

Putem începe prin acceptarea lor în condițiile în care se află. Vrem ca fiecare individ din societate să aibă acces la mijloacele de transport, de transmitere a informației, la educație. Să poată spera la un viitor sigur pentru a nu se simți defavorizați.

Pentru acest lucru strangem fonduri pentru sustinerea si promovarea dreptului la un spațiu public accesibil, drept fundamental al persoanelor cu dizabilități, și totodată un drept cheie deoarece permite exercitarea celorlalte drepturi.

Daca vrei sa ajuti, iți indicăm contul in care sunt primite sponsorizarile:

RO64 PIRB 4209 7829 8100 1000 RON.

Asociatia pentru Respectarea Drepturilor Omului

Cod de identificare fiscala 34422468

Str. Popa Nan nr. 6, Bucuresti, Sector 2

Vino alături de noi să ajutăm să le fie respectate aceste drepturi!

Îți mulțumim!

Teodora Oprisan – Director program,

Asociatia pentru Respectarea Drepturilor Omului

teodora.oprisan@ardom.ro; 0738262219

Maria Pop – Presedinte

Asociatia pentru Respectarea Drepturilor Omului

maria.pop@ardom.ro; 0751111109

Alina Gheorghiu – Responsabil Comunicare

alina.gheorghiu@ardom.ro; 0764976215