Directiva europeană 2000/78/CE evidențiază și definește dreptul fiecărei persoane la egalitate în fața legii și la protecție împotriva discriminării, ca un drept universal recunoscut prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, prin pactele Organizației Națiunilor Unite privind drepturile civile și politice și, respectiv drepturile economice, sociale și culturale și prin Convenția europeană discriminarea în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. În acest context și, mai ales, având în vedere efectele negative care apar în urma acestei forme de discriminare, atât pentru salariați, cât şi pentru angajatori, au fost luate o serie de măsuri legislative pentru prevenirea și combaterea discriminării și hărțuirii la locul de muncă:
Pe plan national, prin Legea nr. 167/2020 hărţuirea morală la locul de muncă a fost definită ca fiind: „afectarea sănătăţii sale fizice sau mentale ori compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:
a) conduită ostilă sau nedorită;
b) comentarii verbale;
c) acţiuni sau gesturi.
Constituie hărţuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnităţii, integrităţii fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajaţi, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În înţelesul prezentei legi, stresul şi epuizarea fizică intră sub incidenţa hărţuirii morale la locul de muncă.
Directiva europeană 2000/78/CE evidențiază și definește dreptul fiecărei persoane la egalitate în fața legii și la protecție împotriva discriminării, ca un drept universal recunoscut prin Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei, prin pactele Organizației Națiunilor Unite privind drepturile civile și politice și, respectiv drepturile economice, sociale și culturale și prin Convenția europeană discriminarea în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă. În acest context și, mai ales, având în vedere efectele negative care apar în urma acestei forme de discriminare, atât pentru salariați, cât şi pentru angajatori, au fost luate o serie de măsuri legislative pentru prevenirea și combaterea discriminării și hărțuirii la locul de muncă:
Pe plan national, prin Legea nr. 167/2020 hărţuirea morală la locul de muncă a fost definită ca fiind: „afectarea sănătăţii sale fizice sau mentale ori compromiterea viitorului profesional al acestuia, comportament manifestat în oricare dintre următoarele forme:
a) conduită ostilă sau nedorită;
b) comentarii verbale;
c) acţiuni sau gesturi.
Constituie hărţuire morală la locul de muncă orice comportament care, prin caracterul său sistematic, poate aduce atingere demnităţii, integrităţii fizice ori mentale a unui angajat sau grup de angajaţi, punând în pericol munca lor sau degradând climatul de lucru. În înţelesul prezentei legi, stresul şi epuizarea fizică intră sub incidenţa hărţuirii morale la locul de muncă.