Reglementare Pro bono în România

Avocatura pro bono în România

UNBR, Decizia nr. 250 din 28 septembrie 2017 de a amâna intrarea în vigoare a prevederilor art. 4-8 a hotărârii de mai jos.

UNBR, Hotărârea nr. 272 din 26 august 2017 adoptă tabloul onorariilor minimale, ”reglementare cu caracter de recomandare”. În consecință, prin această hotărâre avocații nu pot oferi asistență juridică pro bono și nerespectarea onorariilor minimale atrage sancțiunea disciplinară.

UNBR, Norma metodologică nr. 1/2016, privind procedura aplicării prevederilor art. 71 alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Norma prevede obligativitatea înaintării de către avocatul care dorește să acorde asistență juridică cu titlu gratuit, a unei cereri de acordare a asistenței juridice către Decanul Baroului, pentru fiecare caz în parte, urmând ca aceasta să fie aprobată de către Decan înainte ca asistența juridică să poată fi acordată. Aprobarea cererilor de către Decanul Baroului este discreționară, acesta fiind ținut să ia în considerare posibilitățile materiale ale solicitantului în numele căruia este făcută cererea.

Această reglementare are ca efect limitarea accesului la justiție şi îngreunarea acordării de asistenţă juridică pro bono, din mi multe motive ce includ așteptare îndelungată, dificultăți de interpretare și implementare a acestei norme, care se vor răsfrânge asupra celor mai vulnerabili, o practică neomogenă pe teritoriul țării. 

Legea nr. 51/1995 menționează că profesia avocatului este liberă și independentă și subliniază rolul avocatului în apărarea drepturilor omului, stipulând că avocatul promovează şi apără drepturile şi libertăţile omului (art. 2, alin. 2) şi că în exercitarea dreptului de apărare avocatul are dreptul şi obligaţia de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiţie şi pentru un proces echitabil (art. 2, alin. 5).

Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană consideră că avocatul are inclusiv îndatoriri faţă de public, întrucât profesia liberală şi independentă a avocatului este un mijloc esenţial de apărare a drepturilor omului în faţa Statului şi a altor puteri din societate.

Constițuția României prin articolul 21 garantează că accesul la justiție este un drept fundamental. Deși accesul la justiție nu este un drept absolut, restricțiile impuse acestui drept nu trebuie să cauzeze, în practică, imposibilitatea exercitării lui. În același timp accesul la justiție este un instrument pentru realizarea altor drepturi garantate prin lege.